Stiu ca e doar o replica din film.. dar are dreptate

Eclipse.

"Acesta nu e timpul în care să luăm decizii rapide şi corecte. Acesta e timpul când trebuie sa greşim. Îndragosteşte-te, foarte tare, ia o decizie, răzgândeşte-te şi apoi răzgândeşte-te din nou, pentru că nimic nu e permanent. Deci fă cât mai multe greşeli, şi peste ani când te va întreba cineva ce vrei să fii, vei şti"

Sună ciudat, dar îi dau dreptate. Mulţi dintre noi avem tendinţa să luăm decizii încă de la o vârstă fragedă, şi să rămânem pe acea idee pentru totdeauna. Ei bine aşa eram şi eu. Luam decizii foarte devreme, şi chiar dacă probabil găseam ceva mai bun, eu nu mă răzgandeam. E bine? Nu.

"Change your mind and then change it again" Numai fraza asta spune tot. I se adresează în special adolescenţilor care se gândesc prea mult la viitorul lor. Şi mesajul ar fi "Trăieşte-ţi viaţa, lasă viitorul!"

Plimbare noaptea...

Câteodată, în momentele care îmi apasă nervii si mă sufocă, cel mai bun tratament e o plimbare, singură, noaptea.

Cât de plăcut e să te plimbi noaptea pe stradă, să nu auzi decat un slab vâjâit de vânt, un căţel lătrând în îndepărtare şi câte o maşina trecând în viteză pe strada. Să vezi strada întinsă mărginită de lumini care lumineaza slab, şi mai sus stelele împreună cu Luna.

În momente ca acestea poţi să îţi aminteşti de clipele frumoase care le-ai trăit cândva. Sau poţi pur şi simplu să-ţi imaginezi o lume mai bună, mai perfectă.

Mi-e dor de ploaie

Acum 2 zile am iesit putin cu mama , mergeam in vizita la cineva. Cand am plecat de acasa vazusem ca e innorat, dar eu una nu vroiam sa ma intorc sa iau o umbrela, ne-am continuat drumul, si pe la jumatatea drumului a stropit putin , dar s-a oprit.

Dupa care, noaptea asta a plouat. M-am trezit dimineata si am vazut strada uda si am oftat. Imi spuneam in gand "Parca sunt blestemata sa nu mai aud sunetul ploii asemanator cu sunetul pianului si sa nu mai simt stropii reci."

Pana acum, in toata viata mea doar de 2 ori am reusit sa ma bucur deplin de ploaie. Duc dorul acelor momente, cand mergeam pe strada uitandu-ma la baltile in care se reflectau norii cei grii. Momentele in care auzeam sunetul ploii si incercam sa cant odata cu ea.

Era asa de perfect!

Ah primavara!

In sfarsit simt adierea racoroasa a primaverii.

E anotimpul care imi place cel mai mult, pentru ca in toate cele 3 luni aduce parca din ce in ce mai multa fericire.

Martie- scapam de frig, gheata, zapada si toate celelalte chestii reci. Si apar ghioceii, viorelele si toate florile primaverii.

Aprilie- se incalzeste si mai tare, se lungeste ziua, cateodata in luna asta e pastele.

Mai- verdeata, caldura.

Oricum am spus pe scurt. Dar iubesc primavara. Imi place foarte mult sa port gecile de primavara, tricourile cu maneca lunga, esarfe si alte accesorii specifice primaverii.

Singuratatea ... o comoara neagra.

Azi am fost la o plimbare cu doi prieteni. Ne-am oprit intr-un loc public, o gradina, pe o banca. Cum stateam de vorba, la un momentdat trece un om, care era trecut de o varsta. Se plimba singur si se observa dupa chip, ceva lipsea.
Prima oara mi-am zis "E un om batran, cine stie ce griji sau boli are pe cap?"
A doua oara am crezut ca " Ei bine, poate nu o duce prea bine cu pensia, sau s-a certat cu un membru al familiei"
Dar a treia oara mi-am dat seama ca totusi suferea de singuratate. Era singur intr-o gradina publica. Fara prieten, fara sotie, nepot, fiu/fiica. Asta dintr-odata mi s-a parut un lucru extrem de dureros. M-a cuprins o tristete, pentru ca in acesti 16 ani ai mei simt ca nu m-am comportat cum trebuie de multe ori. Si am pierdut multi prieteni.
Asa cum am mai avut intr-o postare de acum cateva luni, un prieten poate insemna cat o comoara pentru unii. Si totusi noi intoarcem spatele, si cand ne dam seama ca am gresit... e prea tarziu.
Totusi intr-un fel zambesc, pentru ca mi-am dat seama de greseala facuta acum. Daca era mai tarziu, putea sa fie prea tarziu.

16 ani. Ce poate sa insemne asta?

Am implinit 16 ani. Si multi prieteni m-au intrebat "Cum te simti la 16 ani?" . Ei bine, ce as putea sa le raspund? Le-am spus "La fel ca la 15 ".
Si totusi, am mai crescut un an. Si din nou apar aceleasi intrebari:
-Va fi mai bine?
-Voi fi din nou dezamagita de prieteni?
-Voi plange din nou la orice "nimic" care mi se intampla?
-Voi reusi sa inteleg vreodata chimia? :))
-Prietenii adevarati vor fi prieteni pe veci?
-Va ajunge Jhonny vedeta?
-Ma voi bucura vreodata de nimicurile care mi se intampla zi de zi?

Sunt intrebari la care nu am raspuns [inca]. Desi totusi, 16 ani, ce inseamna pentru unii?
Varsta adolescentei in care ne place sa socializam, sa ne facem prieteni, sa petrecem si altele.
Altii gandesc "O, Doamne, sunt mai batran/a cu un an :("
Iar altii spun "O, da, inca 2 ani, si majoratul :>"

Sincer pe mine ma bufneste rasul la toate. 16 ani pentru mine e doar un nou inceput. O poarta deschisa asteptandu-ne sa ii calcam pragul.
17 ani? Pazea ca vin!

2010 Fericit? Bun? Bogat?

Stiu ca nu ar trebui sa cred in spusele astronomilor, desi nu pot ignora cateva lucruri.
Azi dintr-o simpla curiozitate am ascultat putin, si mi-am dat seama ca noi ne uram un an nou fericit si plin de impliniri cand de fapt stim ca nu va fi asa. Ma gandeam sa ma las dusa de val, gen, sa petrec, sa ies cu prietenii, sa imi amintesc de clipele placute, sa calatoresc. Dar asta ma va ajuta sa scap de un an nefericit? Nu.

Cand am iesit pe strada cu prietenii sa vizionam impreuna artificiile am intalnit multi cunoscuti care cu un zambet fals toti imi spuneau "La Multi Ani, Sarbatori Fericite!"
Prima oara mi-am spus : Cat de frumos, sa auzi replica asta de la atatia oameni, parca deja simt ca va fi bine anul acesta.
Dar dupa o zi mi-am zis : Cat de fals, oamenii acestia s-au cam obisnuit cu replica, nu mai gasim oameni care spun aceste urari din inima, ce pacat!

Astea fiind spuse ... cu toate ca stiu de situatia acestui an ... La Multi Ani 2010 ! Ne revedem peste un an si sa fim si mai fericiti!